Daca de-a lungul parcursului sau un rau intalneste o denivelare brusca de teren, apa face un salt si cade cu putere pe portiunea de sub ea, formand o cascada. Cateodata, aceste denivelari sunt opera eroziunii savarsite chiar de rau: de fapt, daca apa intalneste o zona cu roca moale, o erodeaza treptat, modificandu-i inclinatia. Aceasta se intampla de obicei la munte, unde raul curge cu viteza, erodand cu mai multa forta roca. Apa, cade de la inaltime impreuna cu materiale detritice, sapa la baza cascadei o groapa larga si adanca.

Ce sunt cataractele?
Cataractele sunt o serie de denivelari in terasa, prezente de-a lungul cursului unui rau, care determina apa sa faca mici salturi, ca si cum ar curge pe niste trepte.

Fluviul Nil
Intre orasul Assuan si gura de varsre, fluviul Nil formeaza sase cataracte. In dreptul primei cataracte, inalta de 5 m, s-a construit marele baraj de la Assuan, un enorm lac de acumulare care alimenteaza o hidrocentrala electrica de mare putere.

Recorduri
Cascada cea mai inalta din lume este Salto Angel (Cascada Ingerului), in Venezuela: apa face un salt de 972 m.
Cascada cea mai intinsa este Khone, in Laos (Asia): se intinde pe 11 km si are inaltimi cuprinse intre 15 si 20 m.

Apa raurilor provine din izvoare - prin care tasneste la suprafata apa de ploaie patrunsa in pamant - ,din topirea ghetarilor sau din apele pluviale. In general, raul se formeaza la munte. La inceput, din cauza puternicei inclinatii a terenului, el curge cu viteza si navalnic. La campie, raul incetineste si isi continua cursul in curbe largi, numite meandre. Pe parcurs, el primeste apele raurilor mai mici, afluentii. Calatoria raului se termin la gura de varsare, unde apele se revarsa in mare.

Debitul
Cantitatea de apa care sa gaseste intr-un rau nu este intodeauna aceiasi: ea creste cand ploua mult sau primavara cand se topesc zapezile si scade in timpul verii, cand unele rauri seaca de tot.

Albia
Albia sau patul raului, adica partea de teren pe care acesta curge, este modelata in permanenta de raul insusi, care erodeaza pamantul in anumite locuri si depoziteaza material detritic in altele, formand noi curbe.

Cum se formeaza gura de varsare a unui rau?
Gura de varsare a unui rau poate fi o delta sau un estuar, in functie de forta curentului marin sau de cantitatea de material detritic transportat de cursul de apa. La gura de varsare, apa de rau devine salmastra, pentru ca se amesteca cu apa sarata a marii.

De ce apa marii este sarata iar cea a raurilor nu?
In realitate si apa de rau contine saruri, preluate din rocile peste care curge. Dar cantitatea lor este atat de redusa incat nu se simte. Cand apa din rauri se varsa in mare, ea se evapora, eliberand acea cantitate mica de sare pe care o continea. In timp, s-a creat o asemenea acumulare de saruri minerale incat apa marilor si a oceanelor a devenit sarata.

Gura de varsare in estuar: cand curentul marin este puternic, acesta ridica nivelul raului si-i largeste progresiv gura de varsare, producand o adancitura de forma unei palnii.

Gura de varsare in delta: cand curentul marin este slab, raul depune materiale adunate de pe cursul sau, formand limbi de pamant care il impart in brate.

Pesterile sunt cavitati subterane, sapate in roca prin efectul eroziunii. Exista diferite feluri de grote: cele sapate de ploaia care se infiltreaza in fisurile pamantului si cele formate de fluviile de lava care se scurg sub pamant. Pesterile formate de valurile marii care se lovesc de sirurile de stanci marine si cele pe care apa le sapa sub ghetari; in sfarsit, exista pesteri formate de vantul care, cu ajutorul firelor de nisip transportate, erodeaza roca.

Ce sunt stalactitele si stalagmitele?

Pesterile carstice sunt ceate de ploaia care dizolva pamanturile calcaroase. In interiorul acestor pesteri picaturile de apa care cad si apoi se evapora dau nastere unor depuneri de calcar de forma alungita: stalactitele care atarna din tavan si stalagmitele care se ridica de la sol.

Recorduri

-Pestera Jean Bernard, din Frant, este cea mai adanca din lume (1602 m)
-Stalactita cea mai lunga (28 m) se gaseste in Spania, in Cueva de Nerja.
-Stalagmita cea mai inalta (32,6 m) se ridica in pestera Krasnohorska din Slovacia.

Valurile sunt provocate de vantul care sufla deasupra marilor si oceanelor: cu cat vantul este mai intens, cu atat valurile sunt mai inalte. Apa inmagazineaza energia vantului si o transmite zonei inconjuratoare, propagand, astfel, miscarea ondulatorie. De aceea, uneori sunt valuri si atunci cand nu sufla vantul. Inaltimea unui val se masoara din punctul sau cel mai inalt pana la suprafata marii. Cu cat valurile se indeparteaza de punctul in care vantul le-a generat, cu atat inaltimea lor scade. Valurile pun in miscare numai suprafata apei. Sub 200 m, miscarea lor nu se mai simte.

De ce exista flux si reflux?
Luna, prin forta sa de gravitatie, se comporta ca un magnet, provocand ridicarea sau coborarea nivelului apei, adica fluxul si refluxul.

Ce este un cutremur marin?

Cand pe fundul oceanului se declanseaza un cutremur, iau nastere valuri submarine enorme (tsunami) care se propaga cu o viteza de aprox. 100 m/s pe mii de kilometri: in vecinatatea coastelor, aceste valuri uriase se ridica, ajungand chiar si la 30 m inaltime, pentru ca apoi sa se abata asupra uscatului.

Fundul oceanelor si al marilor este constituit din lanturi muntoase, vulcani, vai si abisuri. Scoarta continentala este legata de cea oceanica prin platforma continentala: o fasie de roci care inconjoara continentele, la o adancime de maxim 200 m. Fundul marin face apoi un mare salt, un taluz continental, care ajunge la 3000 m adancime: aici incepe platforma abisala unde se gasesc vulcanii fosele si dorsalele oceanice, lanturi muntoase lungi din care iese magma provenita din maruntaiele Pamantului. Fiecare dorsala corespunde marginilor a doua placi tectonice. Ce este o insula?

Insula  este o zona de uscat, complet inconjurata de apa. Insulele continentale sunt legate, subacvatic, de scoarta continentala. Insulele oceanice sunt, in realitate, varfurile unui relief al scoartei oceanice, deseori vulcani scufundati. Atolii din marile tropicale sunt insule formate de corali crescuti in jurul craterului unui vulcan care apoi s-a scuufundat.

La origini, Pamantul era un nor de pulberi si gaze incandescente. Cand a inceput sa se raceasca, suprafata lui, inconjurata de nori formati din vapori de apa, s-a solidificat. Vaporii s-au condensat si a inceput sa ploua: in scobiturile scoartei terestre s-au format astfel marile si oceanele. Oceanele sunt intinderi mari de apa, care separa continentele. Cel mai intins este oceanul Pacific, urmat de oceanul Atlantic iar apoi de cel Indian. Marile sunt intinderi mai mici de apa, aproape intodeauna legate de oceane sau de alte mari.

De ce sunt marile sarate?
Apele marilor si a oceanelor sunt sarate pentru ca sunt bogate in, mai ales in clorura de sodiu, banala sare de bucatarie.

Recorduri
-Oceanul Pacific este cel mai intins si cel mai adanc: in fosa insulelor Marianne, abisul Challenger ajunge la 11034 m adancime!
-Marea Chinei Meridionale cea mai intinsa, avand o suprafata de 3447000 km patrati.
-In oceanul Pacific se gaseste punctul cel mai indepartat de orice coasta, la 2575 km distanta.

Sub scoarta Pamantului, rocile topite de caldura, formeaza magma, o masa lichida si incandescenta. Cand magma urca din maruntaiele Pamantului la suprafata si iese printr-un vulcan, avem de-a face cu o eruptie: din gura vulcanului tasneste lava, insotita de vapori, cenusa, pulberi si lapili. Cand lava tasneste din crater, ea este rosie si foarte fierbinte (1100 grade C) si se revarsa, distrugand tot ce-i sta in cale.

Ce sunt gheizerele?
Gheizere sunt jeturi de abur, provenind din interiorul Pamantului, care ies din crapaturile scoartei terestre si pot sa ajunga pana la 10 m inaltime. Ele sunt provocate de caldura magmei, care incalzeste si transforma in vapori de apa aflata la mare adancime.

Cand erup vulcanii?
Vulcanii activi arunca lava in mod constant si periodic. Vulcanii in repaus prezinta perioade lungi de inactivitate. In vulcanii stinsi, magma din rezervor s-a epuizat sau s-a intarit in scoarta terestra.

Gheata acopera mai mult de o zecime din suprafata Pamantului. Ghetarii sunt mase enorme de zapada comprimata, care se formeaza in zonele friguroase, la poli sau pe muntii inalti, unde cantitatea de zapada acumulata intr-un an este mai mare decat cea care se topeste din cauza caldurii solare. Ghetarii de munte au o mare capacitate de erodare: in deplasarea lor lenta catre poale zgarie rocile pe care le intalnesc, formeaza crapaturi, sapa vai largi si depoziteaza in aval material detritic.

Aisbergurile
Aisbergurile sunt blocuri de gheata care se desprind din extremitatile calotei polare din pricina efectului valurilor si sunt transportate mai departe de vant si de curenti. Doar o optime din inaltimea lor iese din apa, restul ramanand scufundat in apa. Topirea lor poate dura chiar si 10 ani.

Recorduri
-Ghetarii acopera aproximativ 14 milioane de kilometri patrati din suprafata terestra.
-Ghetarul cel mai "rapid" este Columbia Glacier, din Alaska, care avanseaza cu aprox. 20 m pe zi. Ghetarii alpini "calatoresc" cu o medie de 50 m pe an.
-Stratul cel mai gros de gheata (4780 m) se gaseste in Antarctica.
-Un ghetar alpin se formeaza intre 2 si 20 de ani.
-Cel mai lung aisberg (700 km) este Lambert Glacier, in zona antarctica, de langa Australia.

Blocurile de roci care compun scoarta terestra sunt in continua miscare: ele apasa unul pe celalalt sau se departeaza, miscandu-se cateodata in directii opuse. Frecarea dintre roci le franeaza miscarile, cauzand acumularea unei enorme cantitati de energie. Cand, in sfarsit, blocurile se misca, energia eliberata brusc zguduie prin vibratii foarte puternice (unde seismice) si suprafata Pamantului, dand nastere unui cutremur (sau seism). Intensitatea cutremurului poate fi atat de mare incat sa distruga orase intregi, provocand numeroase victime.

Unde au loc cutremurele?
Cele mai multe cutremure au loc de-a lungul marginilor placilor tectonice si in jurul liniilor de falie, adica de-a lungul crapaturilor din scoarta terestra. Aceste zone, numite "zone seismice", sunt in Japonia, centrul Asiei, Europa de Sud-Est si Staul in Satele unite ale Americii (in special California).

Hipocentru si epicentru
Punctul in care se genereaza undele seismice se numeste hipocentru si se gaseste sub pamant. Epicentrul este punctul de la suprafata Pamantului, situat in corespondenta cu hipocentrul.

Cand observam un peisaj, totul ni se pare nemiscat si neschimbator. Pamantul, insa, este in continua si lenta transformare. Zonele de uscat isi modifica pozitia in urma miscarilor placilor tectonice: de exemplu, peste cateva milioane de ani, Americile vor fi separate iar Europa se va indeparta de Africa. Eruptiile vulcanice, cutremurele si inundatiile modifica aspectul scoartei terestre si al celei oceanice. Ploaia, raurile, vantul, marea si gheata erodeaza rocile, transporta materiale detritice si le depune in alte locuri, schimband astfel caracteristicile peisajelor.

Scoarta Pamantului este impartita in 17 mari bucati, numite placi tectonice, care se imbina intre ele ca piesele unui puzzle. Placile tectonice se afla in continua miscare, pentru ca se sprijina pe magma aflata sub ele: aluneca una spre cealalta, se izbesc, se departeaza. In afara faptului ca din cauza cutremurelor, a eruptiilor vulcanice si a derivei continentelor, aceste miscari duc la formarea lanturilor muntoase. Cand doua placi preseaza una asupra celeilalte, scoarta terestra este impinsa in sus si formeaza lanturile muntoase de incretire. In schimb, cand scoarta se sparge, blocurile enorme de roca se ridica si formeaza un lant muntos, numit chiar "in blocuri".

Pamantul este format din straturi de roci care inconjoara un nucleu. Partea din exterior, numita scoarta terestra, este un strat subtire de roca solida, sub care se gaseste mantaua compusa, la randul sau, dintr-o masa de roci lichide, in timp ce partea interioara, desi foarte fierbinte, este solida, din cauza presiunii foarte ridicate. Temperatura interna a planetei creste odata cu cresterea adancimii.

Grosimea scoartei terestre
Scoarta terestra ajunge, in medie, la 35 km adancime. Numai in unele zone, sub lanturile muntoase, poate sa ajunga la grosimea de 70 km.

Planeta Pamant are forma unei sfere usor tesite la poli. Fotografiile facute din satelit ne arata ca suprafata acestuia este, in mare parte, acoperita de mari si oceane din care ies continentele cu reliefurile lor: campiile, padurile, raurile si lacurile. Stratul de roci care formeaza continentele si fundul oceanelor se numeste scoarta terestra.